Gust de mare

Valurile se lovesc. Marea striga. Imi amintesc cum ne jucam cu nisipul ud. Nu ne era frica nici macar de infinitatea pe care marea o deschidea in fata noastra. Eram incantati de ea. Ne provoca si in loc sa ne faca sa ne simtim mici, ne simteam mari. Prindeam curaj si aveam increderea ca noi vom schimba lumea si vom reveni peste ani sa ne pierdem in orizontul de ieri. Au ramas toate urmele aici, la malul marii. Le vad si ma intreb daca tu le-ai observa sau ai calca nepasator peste ele incercand sa distrugi o amintire eterna. Am scris toata povestea aici, in nisip, impreuna. Si imi place povestea noastra. Ma protejeaza ideea ca am aici un loc in care pot sa ma simt din nou copil sau sa imi amintesc cum era fim copii, daca vreodata voi uita.

Marea ma asculta. Marea nu uita. E de multe ori recomfortant sa te gandesti ca e ea mereu acolo pentru a-ti aminti de oamenii pe care i-ai uitat, de cuvintele pe care nu ai avut curajul sa le spui si le-ai inecat in valurile ei, de toata durerea pe care nu stiai unde sa o arunci si ai lasat-o acolo, de povestile pe care astazi nu le mai ai.


Si totusi inca pot sa privesc infinitul cu ochii deschisi. Pot sa ma uit la el fara sa imi fie frica, desi uneori simt ca ma inghite. Dar marea e aici ca sa ma salveze. Pot sa vad tot ce avem in fata, ce sansa avem si cum o ucidem incet. Daca ne-am aminti mai des de tot ce am lasat in urma, daca am pastra urmele si am crea in permanenta altele noi, daca ai fi aici cu mine, m-ai lua de mana si am incepe sa ne jucam in nisip. Cat e de simplu sa faci toate acestea. Da! E simplu pentru noi pentru ca avem inca putine urme care dor si avem ocazia de a le reface. E simplu pentru ca sunt altii care isi fac griji.

Putem sa invatam ca singurele asteptari pe care nu avem voie sa le incalcam sunt cele pe care noi le avem de la propria persoana. Vom dezamagi oamenii, si vom fi dezamagiti. Ni se vor incalca toate asteptarile si multe persoane vor uita de ele. Atunci putem doar sa ne intoarcem aici. Sa ne amintim cine suntem si ce am fost. Sa privim din nou inspre orizont si niciodata sa nu o facem cu frica. Sa privim de atatea ori pana cand se pierde frica. Sa inecam totul in mare. Sa ne dam voie sa lasam in urma.




Si tu? Tu ce vei face? Vei mai privi vreodata spre orizont? Iti vei aminti ca intr-o zi am facut asta impreuna? Sau poate iti vei aminti doar cand o vom face din nou...

["Sfarsim prin a fi diferiti, dar am fost cu totii copii. Dar tu, ai iubit?"]
Marc Levy, Si daca e adevarat...

Vama Veche - dragostea
Asculta mai multe audio Muzica