Te-am intrebat ce e iubirea.

Te-am intrebat ce e iubirea. Ai suras. Era acel zambet ironic pe care il stiam atat de bine. Oare stiai? Oare aveai cea mai mica idee de ce spui "te iubesc"? Oare ochii tai chiar asta aratau?

Ma gandesc ca nu. Ma gandesc ca la fel ca si un milion de alti oameni care spun te iubesc zilnic, habar nu ai ce inseamna. Si ma simt atat de idiot pentru ca am ajuns tocmai eu in situatia in care te ascult si te cred de fiecare data cand o spui. Nu accept alte intrebari. Imi interzic sa ma gandesc ca poate totusi tu nu stii ce spui, ca poate stii doar ce se ascunde in sufletul meu si cat e de simplu sa il topesti. Il ranesti, il distrugi, il ucizi, il privesti cum moare si apoi spui "te iubesc" din nou. Cateodata uiti ca trebuie sa o spui, dar iti amintesti intotdeauna atunci cand asta ti-ar putea aduce un anume beneficiu. Si totul devine doar un joc murdar de interese in care eu joc rolul principal.

Si poate nici eu nu stiu ce inseamna sa iubesti, dar stiu cum e sa te iubesc. Si nu esti tocmai tu cel care imi aminteste asta. Tu uiti intotdeauna. Am grija sa imi amintesc singura, cateodata prea des.

Si apoi schimbi grupul. Te atrage mai mult un alt milion de oameni care considera ca iubirea nu exista. Si te convingi ca tu nu ai iubit si nici nu vei iubi niciodata. Te ingropi. Si e un spectacol la care ma obligi sa asist. Nu, nu vroiam sa il vad. Si nu pot sa fiu doar un specatator. Scena ma atrage prea tare atat timp cat vad cum te ucizi pe ea. Ar trebui sa ma ascund in spatele cortinei si la momentul potrivit sa te opresc. Ar trebui sa imi joc rolul pe care mi l-am stabilit singura. Dar nici macar asta nu ma lasi sa fac. Ma obligi doar sa te urmaresc. Si asa te minti din nou.

Uiti ca ai un drum si niste principii. Uiti de tot. Uiti de tine si devi ca si ei, unul in plus. Totusi, nu uiti ca ai un suflet de distrus si o jucarie preferata.

Asa devine inutila intrebarea cu iubirea. Pana si pe asta ai evita-o ca un maestru. Te-au invatat sa faci asta. Si te-au instruit al naibii de bine. Tu te-ai lasat. Ai inceput sa gusti mediocritatea care ti-o intindeau bucurosi in fata. Pana si asta ai ajuns sa faci? Pana unde mai vrei sa mergi?

Si totusi inutila pentru ca nu ai avea un raspuns. Si nu as avea pe cine sa intreb. Pe tine? Nu. Probabil ar fi cea mai proasta optiune. Pentru ca daca, candva aveai habar ce e iubirea sau cel putin pareai destul de convingator in a sustine asta acum nu mai stii nimic. Acum doar te-ai amestecat. Acum eviti totul si te infunzi in anonimat. Pierzi. Esti invinsul propriului tau joc. Ce gust are asta? Oare ai putea sa imi raspunzi?

[ " Wicca spuse ca nu intelegea de ce multi preferau sa-si petreaca toata viata epuizand drumurile pe care nu doareau sa le parcurga, in loc sa mearga pe singurul drum care i-ar duce undeva"] Paulo Coelho, Brida

Evanescence - Bring Me To Life
Asculta mai multe audio Muzica