duminică, 29 noiembrie 2009



E soare. Corpul tau micut ma trezeste. Nici macar nu mai indraznesc sa ma gandesc la el, la tot ce e afara. Te vad cum te joci cu razele. Infrunti lumea fara sa stii macar ca asta faci. Zambesti. Razi. Alergi. Nu stii nimic si tocmai asta te face atat de puternic.



Si ne-ai putea da exemplu la fiecare dintre noi. Ar fi de ajuns doar sa te privim o data si sa iti auzim rasul. Atunci poate am putea sa radem si noi asa. Esti atat de frumos incat mi-e frica sa te las aici. As vrea sa te iau in brate si sa nu te las niciodata sa pleci. Sa nu te lovesti de nimic. Sa ramai mereu asa. Si totusi tu ai puterea sa dobori toate obstacolele, tu stii sa te ridici de fiecare data cand cazi. Tu acum inveti si ai sansa. Noi o pierdem pe zi ce trece...dar cand te privesc, speranta creste din nou.



Iti spunem noi secretul. L-am invatat prea tarziu. Tu poti sa il inveti devreme. Destul de devreme incat sa reusesti sa il folosesti. E lumea ta si ai tot ce trebuie pentru a o cuceri. Poti sa o schimbi, poti sa visezi cu ochii deschisi. Noua ne e frica sa mai facem asta.



Acum putem fi si noi ca ei. Putem zambi. Putem sa ne jucam. Stim atat de bine sa privim cu dragoste si totusi ne chinuim sa ne ascundem ochii. Iar timpul trece....si noi uitam. Ce vom face atunci cand ne vor intreba? Vom cauta departe in amintiri sau vom raspunde simplu? Acum avem noi ocazia sa facem ceva pentru ca ei sa fie protejati mai tarziu. Stim sa iubim. Vrem sa iubim. Avem nevoie sa iubim. De ce nu o facem?

3 comentarii:

  1. Daca fiecare dintre noi ar reusi macar o data pe zi sa priveasca lumea prin ochii de copii, atunci cu siguranta lumea ar fi mai buna si noi am fi mai curati sufleteste.

    RăspundețiȘtergere
  2. stii, asta ma intreb zilnic si eu.
    probabil pentru ca uitam.

    probabil pentru ca ne e prea frica. poate ca ne e prea frica sa incercam. sau ne e frica pentru ca am incercat si nu ne-au lasat.

    si pentru ca suntem prea ocupati sa pretindem ca noi nu avem timp.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuie sa ascultam cat avem ce. Trebuie sa spunem mai departe ceea ce noi am auzit. Asculta si vei auzi, spune si vor auzi si altii. Noi nu vrem sa ascultam, dar ei? Ei trebuie sa asculte, iar noi trebuie sa le spunem.

    RăspundețiȘtergere