sâmbătă, 12 decembrie 2009

Tu si eu pe o banca goala



Era o banca goala. Ai umplut-o si ti-ai lasat amprenta pe ea pentru totdeauna. Si fiecare om se va gandi de doua ori inainte sa se mai aseze unde ai stat tu. De ce? Pentru ca nu e de ajuns doar sa stea, pentru ca nu are un loc de ocupat, trebuie prima data sa il castige. Sa curete tot ce ai lasat tu in urma. Si cati oameni sunt dispusi sa faca asta cand sunt atat de multe locuri goale?

Cate banci ai mai umplut si cate alte banci sunt goale? De ce nu invatam sa ramanem? Noi doar plecam...si asa, sederea noastra e tot timpul una temporara.

Avem impresia ca ne putem juca pana si cu timpul. Ca va veni ziua in care el va fi la mana noastra, inca o jucarie in plus pe care o vom arunca la gunoi dupa ce va incepe sa se uzeze. Uitam ca el e cel care de fiecare data vine si curata in urma noastra. Si de atat de multe ori esueaza. Atunci cand vine randul nostru, cand suntem noi cei uitati si lasati in urma cu un munte de amintiri si regrete, cu o durere pe care nimeni nu sta sa o asculte, cu un milion de lucruri de infruntat si fara nicio putere, atunci il acuzam pe el. Atunci vrem sa treaca mai repede. Atunci e el de vina pentru tot ce noi am gresit. E vinovatul ideal pentru ca a uitat sa ne acorde sanse, cand noi de fapt le-am vazut si am trecut pe langa ele. Oricum, vina lui ne disculpa.

Si atunci ne gandim cat de bine ar fi fost sa ne intoarcem. Sa oprim povestea unde vrem si sa incepem sa reconstruim alta, cu finalul pe care noi il dorim, cu finalul care suntem convinsi ca trebuie sa il aiba. "Tot ce vreau este sa pot da timpul inapoi, sa schimb ceva..." Cat de des spunem asta? Ne imaginam toate variantele care s-ar fi putut materializa daca ne-am fi intors. Daca timpul ar fi venit si ar fi intrat in jocul nostru. Daca am avea inca o sansa... Si asa ratam din nou sansele de astazi, trecem pe langa ele pentru ca noi le cautam pe cele de ieri...

Mereu in cautarea povestii pierdute. Tot timpul presati de timp, cautand ceva sau incercand sa regasim altceva. Niciodata aici. Acum. In momentul asta in care se deschid toate usile si cel putin una te va duce unde vrei. Acum cand ai ocazia sa reincepi sa iti contruiesti povestea. Acum poti sa ii schimbi finalul. Greselile sunt departe si nu le mai poti lua inapoi. De ce le cauti? De ce te incapatanezi sa te invinovatesti pentru ceva ce stii ca ai face exact la fel daca ai mai fi o data in aceeasi situatie? Ai ucis. Ai fi ucis oricum. Ai ranit. Nu a fost timpul de vina. Ai fi ranit oricum. De ce? Pentru ca asta e farmecul vietii. Pentru ca ai doar acum. Si tu il ratezi cautand ieri.

De ce sa astept sa vina timpul sa imi curete banca? De ce sa astept ca banca mea sa fie goala? Pentru a face asta inca o data si apoi sa regret? Pentru ca sa pierd pana si parfumul povestii si apoi sa incep sa o caut? Sa realizez ca de fapt eu nu vroiam sa plece. Vroiam sa continuu povestea. Sa imi fie frica sa incep alta. Sa simt durerea si sa o arunc peste tot. Sa va lovesc pe toti cu ranile mele.

De cate ori nu am acuzat timpul, l-am grabit, l-am obligat sa incetineasca. Si el mergea exact in ritmul meu, mergea constant asa incat sa nu imi zdruncine povestea. Ma lovea si apoi o lua mai incet pentru a ma lasa sa imi revin. Te aducea si apoi te lua de langa mine pentru a nu uita niciodata ca mi-e dor de tine. Pentru a nu ma obisnui cu banca mea plina si a dori sa caut alta, si apoi alta... Pentru a fi mereu acolo, unde ar trebui sa fiu, la momentul potrivit. Le-am grabit pe toate. Si l-am invinovatit. Si voi faceti aceeasi greseala.

Voi, care ar trebui sa priviti toate bancile inainte sa incepeti sa aveti grija de propria banca. Voi, care sunteti cei care il au pe astazi in mana. Voi sunteti cei care acum ar trebui sa incepeti sa construiti povestea. Sa urmariti firul. Sa nu va pierdeti. Sa nu va grabiti. Sa nu uitati. Ati pierdut tot. Nu e nimic, puteti sa il recuperati. Veti avea timpul necesar pentru a va ridica si a incepe sa faceti asta. Puteti sa construiti altceva. Veti avea destul timp pentru a va recapata puterea. Aveti timpul. E al vostru. Si totusi, treceti pe langa el, alergand cu disperare spre momentul in care il veti cauta pentru a il invinovati...


The Scorpions ~ Wind Of Change
Asculta mai multe audio Muzica

Un comentariu:

  1. Acum. A trecut ce faceam mai devreme? Da nu este acum e doar atunci. Atnci tot creste dar acum e tot la fel.
    Acum eu scriu dar cand citesti va fi atunci.



    Referitor la postare , e super. Imi place desii e destul de complicat modul de abordare, totusi tu l-ai explicat in modul cel mai simplu.

    RăspundețiȘtergere