Toamna in ochii mei [te caut]

Ma plimb din nou in oras, ascultand aceeasi piesa care imi impinge lacrimile afara. Pierduta. Te caut. Te caut cum o fac intotdeauna asteptand sa apari de dupa coltul strazii sa vii si sa ma iei in brate inainte sa apuc sa imi revin. Sa te intreb ce faci aici. Si sa imi spui ca asteptai sa trec eu. Sa ma gandesc ca daca nu as fi trecut ai fi stat acolo si m-ai fi asteptat. Ti-ai fi imaginat mii de situatii, intrebandu-te stupid daca ar trebui sa ma intrebi ce fac sau sa ma saluti prima data. Ti-ar fi fost frica sa te gandesti ca voi veni si nu vei in stare sa ma iei in brate. Sa devii agitat. Sa te gandesti ce gust au buzele mele toamna. Sa te intrebi ce voi spune eu cand voi afla gustul buzelor tale in noiembrie. Si totusi, ar trebui sa ma iei in brate? Daca vei parea ridicol? "Ridicol...nu..cred ca i-ar placea. De fapt, fetelor le plac genul asta de intampinari. Dar ea nu e o fata oarecare. Oare ei i-ar placea?"

De fapt, de unde stii tu ce le place fetelor? Si daca poate din nu stiu ce motiv m-ar deranja? Ce s-ar intampla atunci? Vizualizezi scena si te gandesti la penibilul situatiei. Si te intrebi daca ai fi dispus sa treci prin asta pentru mine. Te hotarasti ca ai fi. Si te intrebi de ce iti faci planuri daca nu esti sigur ca vei fi in stare sa le indeplinesti. Esti invins. Nu iti ramane decat sa astepti. Timpul trece si incepi sa scrijelesti pe peretele cladirii de langa tine "Ina". Faci asta fara sa iti dai seama. Faci asta pentru ca simti nevoia sa vezi numele meu scris undeva, pentru ca ai nevoie de mine.

Cat de frumos ar fi ca lucrurile sa decurga asa. Sa fii mereu acolo atunci cand am nevoie de tine, sa apari si sa imi spui exact ce vreau sa aud. De fapt, poti sa apari si sa nu spui nimic. Doar sa ma strangi in brate si sa ma sufoci cu un sarut. Sa ma sufoci pana uit ca exist pe planeta asta. Sa ma transpui in alta lume. Si nu, nu m-ar deranja sa ma iei in brate. Nu vad cum m-ar putea deranja asta, dar tu totusi te gandesti la aceasta varianta. Totusi tu iti faci griji.

Si nici nu am de unde sa stiu ca lucrurile chiar nu au decurs vreodata asa. Ca tu chiar m-ai asteptat. Ca te gandesti la o mie de variante. Ca ma vezi pe mine in mii de locuri, ca te doare sa stii ca poate maine nu imi voi mai aminti de tine, ca maine pentru mine nu va mai exista "noi". Dar eu nu stiu. Tu nu imi spui si pentru mine e ca si cum nu s-ar intampla.

Oricum, nu ar exista varianta sa stai si sa ma astepti pentru ca as trece pe acolo. Sunt sigura de asta. E destin. Stupid si simplu, dar asta e. Am incredere in el mai mult decat in mine si stiu ca la momentul potrivit ma va conduce acolo, in locul in care tu ma astepti poate fara sa vrei. Voi fi acolo. O stiu. Dar tu...tu ma vei astepta? Sau voi gasi doar un loc gol, unde totul miroase a tine si tu nu esti. Atunci golul m-ar umple. Atunci nu stiu ce as face.

In timp ce toate teoriile mi se deruleaza in cap, continuu sa ma plimb. Nu stiu unde ma duc, pur si simplu ma las condusa. Merg fara sa vad. Merg dupa versuri si ma gandesc ca as putea sa merg asa la nesfarsit daca undeva in mine traieste speranta ca la capatul drumului vei fi tu. Traieste, iar bubuitul puternic al inimii imi confirma asta. Deci drumul nu are capat.

Ceva nu e clar. Ochii imi sunt confuzi. Asfaltul ma arde, iar asta e imposibil. Doamne, e noiembrie. E frig de toamna. E ud. Totusi simt o caldura stranie. O emotie aparte. S-a schimbat melodia? Da. "Voltaj - Vara trecuta". Am ascultat melodia asta cu tine. M-am pierdut in ea cu tine. Acum ma ineaca pentru ca sunt singura. Iti placea. Nu ai vrut sa recunosti, dar stiu ca iti placea. "Nu mai e nimeni. Esti singur pe drum." De ce? De ce melodia asta acum? De ce ceva nu e bine? De ce plang? Imi inunda ochii. Plang. Si nu imi pot opri lacrimile. Poate daca as sti ce naiba v-a adus inapoi. Nu fac nimic deosebit. Caut. Ca intotdeauna. Ratacesc singura si intotdeauna ma intorc la fel. Ce e diferit acum?

Locul. Doamne. Capul. Cum nu mi-am dat seama mai devreme? Caut disperata un perete pentru ca picioarele nu mai rezista. Aici te-am vazut prima si ultima data. Aici erai. Ce strada stupida. Ce loc sters. Cladirile vechi, piata, agitatia. Dar tu ai fost aici si nu am observat nimic din jurul meu. Observ acum pentru ca acum ma arde. Si tu nu esti....

Mai fac cativa pasi. Ce s-ar intampla daca acum ai aparea aici? Daca acum ar fi momentul in care ai veni de dupa colt? Nu! Ma opresc. Ma ranesc singura. Oare cand ma voi opri din a face asta? Oare cand voi intelege ca oamenii din viata mea vin si pleaca, niciodata nu se opresc? Cat speram ca tu vei fi cel care se va opri. Dar nu am puterea asta. Nu stiu sa te retin aici. Nu pot.

Inca o privire...inca o data sa mai respir aerul in care acum mult timp, ti-am simtit parfumul. Acum voi pleca si te voi lasa aici. Te voi lasa aici cu tot ce ai fost. Voi incarca aerul cu toata durerea mea. Te voi lasa aici. Plec si uit.

Mai vad ceva. Vad clar acum locul exact in care am stat. Dar nu, asta nu ma va impiedica sa plec. Nimic nu ma va mai impiedica sa te las aici. Pentru ca asta de am de gand sa fac. Te las.

Si poate asta as fi facut sau cel putin as fi incercat sa fac, daca nu as fi vazut ca pe partea cealalta a strazii cineva statea langa un zid si privea in gol...


[continuarea in postarea urmatoare...din lipsa de timp]


Voltaj - Vara trecuta
Asculta mai multe audio Muzica