Cafea cu frisca si scortisoara

O ascultam in timp ce imi povestea cat de tare e tipul pe care l-a cunoscut ieri in cofetarie si ma gandeam la tine. O ascultam in timp ce imi spunea ca e satula de povestile parintilor si de exigentele lor la invatatura si ma gandeam la tine. O ascultam in timp ce imi relata istoria ultimului 3 luat la matematica si ma gandeam la tine. O ascultam in timp ce imi explica la chimie si ma gandeam la tine. Acum imi beau cafeaua si ma gandesc la tine.

Ai murit. Si nu m-ai anuntat. Nu mi-ai spus nimic. Te-ai dus si m-ai lasat. Ai uitat. Nu te invinovatesc. Poate ca acum esti intr-un loc mai bun. Acum nu te mai simti sufocat de lumea asta infecta. Si totusi ai plecat si nu mi-ai spus. Puteai sa ma iei cu tine. Dar nu, tu pleci de fiecare data singur. As fi preferat ca acum sa fie o exceptie.

Ai murit. De ce? Acum mi-ai ucis toate sperantele. De ce tu? Ma doare absenta ta. Credeam ca m-am obisnuit cu ideea asta. Nu erai aici. Te ascundeai si fugeai mereu. Prefer fuga ta decat moartea. Macar impotriva ei puteam sa lupt. Moartea ma face sa ma simt mica. Un punct nesimnificativ pierdut undeva in univers. Mi-a subjugat orice putere pe care pana astazi credeam sau speram sa o am. Nu am nimic. Ai plecat.

Acum esti cu adevarat singur. Ai pornit pe un drum pe care nimeni nu te-a intrebat daca vrei sa mergi. Acum sti ce inseamna sa nu poti alege. A ales altcineva pentru tine. Poate ca ti-e mai bine. Acolo e frumos. Dar eu nu stiu cum e acolo. Pot doar sa presupun si ma gandesc ca am pierdut intr-o clipa tot ce am construit o viata. Nu pot sa cred ca au ramas. Nu mai stiu nimic. Am pierdut toate legaturile. Ai plecat si le-ai luat cu tine.

Am intarziat. Din nou. Nici macar nu am apucat sa iti spun...nu stiu ce vroiam sa iti spun. Te iubeam. Vroiam sa pleci cu certitudinea asta. Nu o aveai? Si cat de stupida pot sa fiu gandindu-ma ca te-ar fi ajutat la ceva? Ai murit. Nu am avut curajul sa te vad, asa. Nu vroiam sa imi amintesc ochii tai inchisi pentru ca atunci banalitatea te-ar fi inconjurat pana si in gandurile mele. Imi cunosc doar disperarea. Durerea de a te vedea infrant. De ce nu ai luptat? Poate vroiai sa pleci. Poate nimeni nu te-a intrebat.

Esti mort. Ai plecat. Eu sunt aici. Viata continua, dar eu m-am oprit. Acum nu poti sa mai imi ceri nimic. Stiu ca vei fi vinovatul de care am nevoie pentru a ma disculpa pe mine. Va fi vina ta pentru ca eu nu voi accepta sa merg mai departe. Va fi vina ta pentru tot ce se va intampla cu mine. Va fi vina ta pentru ca daca erai aici puteai sa influentezi totul, iar acum nu mai poti sa faci nimic. Vreau acum sa ma ascund, dar mi-ai furat pana si ascunzatoarea. Ai murit si nu o mai gasesc.

Cafeaua are gustul tau. Pana si aici ai ajuns? Scortisoara e amara. Se lupta cu frisca si totul devine dulce, dar lacrimile mele o sareaza. A pierdut. Ai pierdut. Dar tu nu ai luptat. Nu indeajuns. Nu mai esti. Nu mai pot sa te caut, nu am unde sa te gasesc. Te-ai ascuns pentru o eternitate. Si imi va lua o eternitate sa ajung la tine. Cafea cu frisca si scortisoara. Tu nu esti. Ai murit.

["As vrea sa treaca mai repede timpul, sa ajungem impreuna si atunci sa stea cat de mult"]