vineri, 5 noiembrie 2010

V (In ideea ca vei gasi candva aceste randuri...)


Povestea nu are un final. Poate ca tu te-ai asteptat ca el sa apara si sa fure rolul personajului principal, sa se indragosteasca sau pur si simplu sa gaseasca un firicel de speranta in el. Tu, pe de alta parte, te-ai asteptat ca el sa nu mai apara, ea sa isi continue viata in monotonie si sa ajunga la un moment in punctul din care a plecat. Sa permita amitirilor sa iasa de sub pat si sa revina la povestea veche. Dar ceea ce niciunul dintre voi nu ati inteles e ca cersetorul e o iluzie.

Am asteptat o vreme. Omul cu ochii blanzi nu s-a mai intors. Am fugarit amintirea lui prin toate colturile pe care le-am gasit. Am intrebat vecinii si am agasat oamenii de pe strada cu disperarea mea. Mi-am pierdut inca o data individualitatea, agatandu-ma de un alt vis care nu imi era destinat mie. Aveam nevoie de o iluzie ca sa inteleg.
Am disparut din viata tuturor apropiatilor mei pentru un timp. Am devenit alta persoana. Una care avea niste idei diferite. Mi-am recitit foile, dar mai apoi le-am aruncat la gunoi. Le-am apreciat ca fiind destul de bunicele, dar provocau un zgomot care ma zguduia. Miroseau a el si erau patate cu amintirea ta. Inainte sa le arunc am inteles.

Cat despre tine, ti-am scris o mie de scrisori. E cate una in fiecare cos de gunoi pe langa care am trecut. Ti-am lasat cateva si prin parcuri, pe bancile mai retrase. Nu ma voi intoarce, nu mai am la ce. Lumea e plina de cersetori, sunt destui pentru o viata. Te-am pierdut, dar ti-am pastrat amintirea in toate hartiile. Poate o sa o gasesti si tu pe a mea, candva. Sau poate vom ramane doi straini care fugaresc iluzii.
Maine...maine poate te iubesc


Whitney Houston - I will always love you

Asculta mai multe audio diverse



Un comentariu: