marți, 23 februarie 2010

Nimic mai mult.


Ieri,

Parca te priveam cu ochii stinsi

(oare erau ai mei?)

sau poate visam

pierduta in abis. M-ai lasat.


Ieri,

Imi era teama sa visez, sa sper

ca poate tu te vei remarca

(erai chiar tu?)

Nu ai venit.


Ieri, scriam si contemplam

dar oare mai avea vreun sens

vreun rost

sa ma zbat?




Publicat de la

3 comentarii:

  1. Maria Antoanela23 februarie 2010 la 10:57

    Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Antoanela23 februarie 2010 la 11:04

    Ai scris o poezie foarte interesanta. Felicitari!
    Ar trebui sa faci asta mai des. Chiar te rog sa scri mai des poezi.

    RăspundețiȘtergere
  3. bia26 februarie 2010 la 07:01

    ai trecut pe poezii. din fericire, cu mai mult succes decat anumite personaje cunoscute:))

    imi place>:D<

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)