19 decembrie

Erau zile in care uitam complet de tine. Iti stergeam imaginea din agenda incarcata. Nu mai aveam timp sa imi incarc sinapsele si cu problemele tale. Dispareai. Cateodata. Asta pana cand imi aminteam ca am uitat de tine. Reveneai intotdeauna, parca mai proaspat, creionat mai insistent, tacut.

Azi-noapte am visat cu tine. Zambeai. Nu imi amintesc sa iti fi vazut vreodata zambetul atat de pronuntat, atat de deschis. Poate pentru ca, de fapt, nu aveam nici cea mai mica idee despre cum arata zambetul tau in realitate. Daca exista. Daca tu mai existi.

...si daca nu ai fi real, doar un produs complex al imaginatiei mele, de ce toate imaginile? de unde amintirile? Iti simt pana si respiratia. Asculta. Iti bate inima. Existi. Dar unde?