- Alege o culoare!

- Albastru.

- Nu, albastru e culoarea mea. Alege alta.

- Nu poate fi si culoarea mea?

153 de zile de cand am citit ultima data o carte. 2 luni de cand nu am mai plans. 3 zile fara sa imi amintesc de tine. Azi ar fi fost 4, dar se pare ca nu reusesc sa ating performanta asta.

749 de zile de cand nu te-am mai vazut.

Aseara am fost plecata pentru cateva ore. M-am plimbat singura prin parc, neinspirata idee. Nu imi amintesc la ce m-am gandit, stiu doar ca am ajuns cu ochii injectati, pe punctul de ... a-mi aminti. Am luat in graba o bucata de hartie, cred ca era de la sunca pe care a terminat-o tata aseara si am inceput sa scriu. Orice. Doar sa uit. Sa fug, sa ma opresc, sa nu plang.

1. Nu am voie sa imi amintesc de tine.
2. Nu am voie sa ma gandesc la noi.
3. Nu am voie sa visez sau sa imi fac iluzii.
4. Nu am voie sa plang din cauza ta.
5. Daca oricare dintre cele mai sus se intampla, fugi! Cat mai departe!
6. Nu uita niciodata sa te intorci.

Asta a fost dupa cateva saptamani de agonie. Dupa ce am realizat ca nu o sa te mai intorci si ca viata, in mod curios, nu se opreste la tine cum afirma actorii in dramele alea ieftine pe care le-am urmarit zile in sir la televizor. Nu, viata e mult mai mult decat un amarat trecator care s-a gandit sa imi scrijeleasca inima. Asta am inteles mai tarziu. Am acceptat foarte tarziu.

Lasand melodrama la o parte, ceea ce numeam iubire s-a stins destul de repede. Imi amintesc perfect dimineata in care m-am trezit si am cautat disperata parfumul tau, dar nu am mai gasit nimic. Am inceput sa iti uit ochii, gesturile, sa arunc cadourile si sa distrug toate picturile. Ti-am aruncat, intr-un final, pana si pensula si culorile. Toate s-au intamplat intr-o graba ciudata, Dumnezeu sau cine o fi cel ce sta acolo sus, nu a avut deloc rabdare cu mine. M-a asaltat cu durere si nici macar nu mi-a dat ragazul sa o asimilez. Dupa aceea m-a cam lasat singura. Atunci am concluzionat ca nu e mare diferenta intre El si tine. Poate doar la balanta de putere.

Au mai ramas imagini, franturi din noi doi pe care nu am reusit sa le dezlipesc din minte. Nu stiu ce ai folosit. Esti artist, te pricepi la culori. Dar la femei? Nu ai habar de ele. Intr-un final, nici macar nu te intereseaza.

A, da. Nu mai port albastru. Nici macar la lenjerie sau la blugi. Iar camera mea a capatat o tenta de mov. Verighetele le-am ascuns sub pat. Nu te mai vreau. S-a terminat.

Am vrut doar sa stii. (oare doar asta am vrut?)

"Nu-mi mai amintesc nimic apoi; caci am cunoscut-o fara sa stiu, fara memorie."

(Mircea Eliade - Maitreyi)

HORIA BRENCIU - SEPTEMBRIE, LUNI!

Asculta mai multe audio diverse